giovedì 14 febbraio 2019

Istòria sena tempus



Dignidade e traballu a istracu baratu


  In Sardigna, dae unas cantas dies, sos pastores sunt a murrunzu; sunt a lamenta pro ite sas càrias issoro non benint pigadas in cunsideru, nen dae sa pòlitica natzionale e isulana nen, fortzis, mancu dae sa gente. E tando ant leadu s'aconcada de nche imbolare su late imbetzes de sighire a ingullire belenu. Sa chistione at resones antigas: su prètziu de su late. Oe unu litru de late berbeghinu benit a costare a sas aziendas chi lu leant, 60 tzentèsimos ebbia. Sos pastores non nde podent prus e tando, intamen de sighire a prènere sas bussias de sos industriales isboidende sas issoro, ant detzisu de si mòvere umpare e de prènere sas pratzas e de serrare sas essidas de sas istradas, finas chi sos chi cumandant e ant su poderiu de mudare su sistema non s'ant a pònnere sa manu in sa cussèntzia e ant a comintzare a respetare sa dignidade, prima de totu, e su traballu, sighende, de totu cussos pastores chi ogni mangianu, sena chi siat arbèschidu, si nche pesant dae su letu e andant a si nche bogare s'ànima pro campare sa fàmìlia e pro pagare sas tassas de s'Istadu.
De contos subra sa pesadura de su bestiamene bi nd'at medas in Sardigna, sa cale podet bantare de àere mantesu una cultura prena de nuscos e colores chi galu oe mandat a dae in antis traditziones antigas aunidas a ospitalidade e bonu coro chi leant forma in su sabore de sas fainas reinas de custa terra. Gasi est pro su casu berbeghinu, un'arte arta meda chi faghet iscobèrrere a sos istràngios e nono, sa memòria de una natzione sarda pro more de su saniete chi giughet. Su casu de berbeghes est de seguru su prus antigu de sa Sardigna e at un'istòria longa chi ponet sas raigrinas a su tempus de sos nuràgicos: sunt issos chi, pro bìvere, aiant ischertadu de pàschere berbeghes imbetzes de fàghere sos laores. Cun sos Cartaginesos e sos Romanos, agatamus una Sardigna afainada a produire trigu e a èssere sa prus manna riserva de trigu etotu in su Mediterràneu. Buscos ispèrdisos pro lassare logu a sos campos de trigu, ma finas pro ismanniare sas pasturas e sighire a pesare berbeghes. Gosi, su traballu de su pastore s'est pòtidu ispàrghere coitende pro mèdiu finas de su clima e de sos terrinos bonos de s'isula e sas campagnas prenas a isticu de tupas chi daiant a mandigare, e oe comente a eris, a su bestiamene. Tocat de nche lòmpere a su Setighentos pro àere sa primas noas istòricas subra de sa nàschida de su casu de berbeghe. Dae pabilos isortos leghimus chi custa genia de casu beniat fatu cun su late cruu o dae late caentadu cun pedras budidas e posta a dae intro de su pajolu. Cun su tempus, però, su modu de lu traballare s'est megioradu e sa traditzione s'est mudada aunide·si a sa manera noa de fàghere su casu. A sa fine de s'Otighentos e a sos primos de su Noighentos nche sunt bessidos a pìgiu fintzas àteros trastos e tècnicas de produtzione: su termòmetru, sa filtratzione de su late, s'impreu de su cazu arrefinadu, machinas pro megiorare s'innetadura de sos aposentos inue su casu beniat produidu. E totu ant dèpidu mudare sos pastores pro sighire su tempus: pensu, sentidu, faina. E a ite? Pro acuntentare sos meres chi tiraiant e sighint a tirare sas funes de s'econòmia sarda.
Immacolata Salis


giovedì 31 gennaio 2019

Pensos subra sa limba mama


Su coro de sa limba e sa limba de su coro



Tocat a beru a nos lu dimandare su pro ite oe sa limba sarda no est chistionada comente cando fiamus minores nois, chi crèschidos in sos annos otanta est sa sola faeddada chi amus connotu e imparadu in domo, in su bighinadu, cun sos amigos. B'at pagu ita la fàghere! Custa limba, chi in totu sas variantes chi podet àere, fiat e est galu cunsiderada, oe ch'est oe, sa limba mama. Non b'est mai istada peruna chistione, ne una edade pro allegare in limba e nemmancu diferèntzias tra òmines e fèminas: totus chistionainat in sardu. Finas cando si bessiat a fora si sighiat a lu chistionare, cun totus: mannos e minores, fèminas e òmines, pitzinnos e pitzinnas. Nemos a mai naradu chi fiat mèngius, a su nessi cun sos istràngios, chistionare in italianu. A pustis, però, carchi cosa est mudada. In totue s'italianu a comintzadu a leare su postu de su sardu e tando tocat de si firmare unu pagu e de si preguntare ite b'at capitadu. Tzertu, s'iscola at fatu de seguru su suo: chie nos s'ammentat de cando sos maistros e maistras nos brigaiant si nos itendiant faeddare in sardu? Non si podiat mancu cun sos cumpàngios, ca su Ministeru, nos naraiant, aiat dadu s'òrdine de impreare sa limba natzionale ebbia. E si cheriamus èssere cunsiderados italianos, a malagana cussa limba depiamus chistionare. Cheres èssere una pessona de gabbale? Tando chistiona s'italianu; cheres istare in su chirru de sos meres? Tando chistiona s'italianu! Cheres istudiare? Tando chistiona s'italianu! Chi su Ministeru de sa Pùblica Istrutzione, dae sa lege Gentile, apat traballadu pro isparpinare s'italianu no est cosa noa. Difatis, in s'archìviu de Istadu de Nùgoro s'agatat unu libricheddu iscritu dae Vincenzo Ulargiu de esercìtzios de tradutzione dae su sardu a s'italianu pro sa cuarta elementare e in sa de una pagina si leghet chi est cunforme a sos Programmas Ufitziales de su primu de santugaine de su 1923. Ite cheret nàrrere? Chi si nche cheriat fàghere intrare in conca a sa gente sa limba italiana e pro lu pòdere fàghere mèngius si depiat tzucare dae sos primos annos de iscola. No unu elògiu, tando, de sa limba sarda, ma, prus a prestu, sa sola manera pro fàghere imparare coitende sa limba noa de su guvernu. Ma dae cando sas mamas e sos babbos ant comintzadu a si nche cumbìnchere chi sos fìgios fiant istados pessones de cabu si dae minores istaiant impreadu solu s'italianu? Forsis dae cando no ant prus intesu issoro s'identidade, su sentidu e s'ànima de sa natzione sarda? Forsis dae cando nos semus bidos semper prus teracos de comente nos ant semper cunsideradu? E l'isco, est lègiu a lu nàrrere ma àteru non mi benit de pensare si non chi pro èssere italianos che a sos lombardos e piementesos s'impedimentu chi abbaraiat fiat sa limba sarda. Ma dae inoghe bi naschit tando un'àtera dimanda: chie at iscritu sa Carta eupopea de sas limbas e nch'at postu a dae intro finas su sardu, a l'ischiat ite fiat faghende? Si como custa limba nostra est a dae intro de sa lege 482 de su 1999 e est reconnota comente limba de minoria de tutelare, at a èssere ca carchi importu l'at a àere? Penso chi eja! E si gràtzias a custa lege est possibile abèrrere sos Ufìtzios de sa limba sarda in medas de sas Comunas sardas, at à èssere ca b'at sardos e sardas chi galu bi creent e chi cunsiderant su sardu comente sa limba de su coro? Sa resposta est semper eja. E tando est dae cunsiderare de importu mannu su traballu de sos operadores de sos isportellos linguìsticos chi in ogni territòriu in ue trabballant faghent progetos e cursos pro mandare a dae in antis non solu sa variante locale ma agiudant sa gente a connòschere sas règulas ortograficas e grammaticales pro imparare a iscrìere in sardu. Pròpiu pro su chi pertocat custos progetos, mi paret geniosu ammentare su cursu de trucu organizadu dae s'ufìtziu de sa limba sarda de Iscanu: abertu a totu sas fèminas chi cherent imparare a si trucare, custu cursu at a èssere fatu dae una pessone de su mestieri e sa limba chi s'at a impreare at a èssere su sardu ebbia. Tzertu, m'at lassadu unu pagu gai su chi at naradu su Sìndigu: sa limba sarda est faeddada semper prus pagu (e custu l'ischimos bene totus) mescamente dae sas fèminas chi anchi la cunsiderant una limba solu de òmines. A parre meu, no est gasi, e m'agato de acordu cun sa resposta chi Vanessa Roggeri dat a unu letore chi dimandat unu crarimentu subra de sas paràulas usadas dae su Sìndigu de Iscanu: non dipendet dae sas fèminas si su sardu no est impreadu comente in antis, ma dae totu sa publitzidade contra a sa limba sarda chi dae semper sos chi cumandant ant fatu. Chi tocat de mudare su sistema pro torrare a isparpinare sa limba nostra in medas lu narant e galu semus isetende a lu bìdere. De seguru si in antis s'iscola est serbida a nche fàghere intrare s'italianu in sas domos de sos sardos, como issa etoru depet serbire a mantènnere in bida custa limba de minoria. Non b'at birgòngia a faeddare sa limba de sos babbos e de sas mamas, est una sienda manna chi tocat de marrare ogni die e pro semper. At resone Vanessa Roggeri e deo m'intendo che a issa matessi: cando biàgio e abbòjo calecunu chi faeddat in sardu, in cale si siat logu mi potzo agatare, m'intendo in domo, ca sa limba sarda, la podimus girare comente cherimus, la giughimus intro de su coro e non b'at nen làcanas mentales nen materiales chi ant mai a pòdere sententziare s'imbesse.

Immacolata Salis

giovedì 10 gennaio 2019


S'ànima e su sentidu: dae su pensu a s'identidade

S'idea chi sas famìlias in ue b'at mescamente piseddos e piseddas, si depent a malagana italianizare in sa faeddada no est de seguru unu pensu chi, oe chi est oe, pertocat su modu de la bìdere de medas. Difatis, como prus de sos tempos colados, cun sa chistione de su bilinguismu amus cumpresu chi est de importu mannu a ischire a faeddare, giai dae creaduras, duas limbas, chi siant ambas ufitziales o chi siat una ufitziale e s'àtera de minoria comente est su sardu, ca, est istadu cun amprària dimustradu dae istùdios iscientifìcos fatos dae s'Universidade de Edimburgo, chi a chistionare dae minores duos idiomas agiuat sos piseddos a imparare coitende sas àteras limbas istràngias e a los fàghere crèschere prus abbistos de cussos chi de faeddada nde allegant una ebbia. Tzertu, si su sardu fiat istadu impreadu finas in sas iscolas comente limba riconnota cantu s'italianu, oe istaiamus pensadu a metodologias noas pro la megiorare e pro la fàghere istudiare e imparare a sos istràngios chi benint in Sardigna a traballare, a istudiare, a s'ispassiare, a bistare. Una die, fortzis, nch'amus a lòmpere finas a fàghere custu, ma su chi bos chèrgio nàrrere oe est chi sa galania de sa limba nostra est dada, eja, dae totu sas particularidades e isfumaduras chi ogni variante at, ma mescamente dae su coro e dae s'ànima chi ogni pessone, manna o minore chi siat, bi ponet a allegare, a imbentare, a ispantare: in cada bidda si podet e podimus ascurtare faeddos, dìcios, frasias idiomàticas chi ant unu significu pretzisu pròpiu ca sunt parte de s'identidade de cussa bidda e de cussa manera de lu chistionare su sardu e, non mancat s'iscuta, de intèndere a dae intro de nois una tremula chi nos caentat, però, su sàmbene: acò! Custa est s'ànima. Sa matessi ànima chi, leghende sa Nuova Sardegna de oe, s'agatat in duos artìculos chi pròpiu de limba sarda chistionat: unu est ligadu a sa bidda de Macumere in ue sos pitzinneddos de 7 annos de s'iscola elementare Santa Maria ant partetzipadu a su cuncursu “Iscrie una lìtera a sos Tres Res” organizadu pro sa de bintisete bias, dae Papiros de Nùgoro. Narat una maistra, cuntenta meda ca est istadu premiadu su traballu de sos iscolanos suos, chi si sos pitzinnos benit ispronados e motivados siat in domo chi in iscola semper e cun passèntzia, sunt bonos a espressare pensos e sentidos siat in italianu che in sardu. Pro ite pròpiu su bilinguismu depet èssere e est unu balore annantu subra de su cale triballare cun impignu e daidura. E chie de seguru custu balore annantu lu bogat a pìgiu onni annu est Pedru Delogu, orunesu,veterinàriu in pensione, chi s'ispassiat a iscrìere versos in limba e a los presentare a sos cuncursos chi benint fatos in Otieri, Tinicola, Silanus, Teti, Orane, Luvula, Ossi, Tièsi. De cust'òmine riguardosu cantu balente nos faeddat su de duos artìculos de sa Nuova. Tziu Pedru in su 2017 ebbia nch'at bintu duos primos prèmios ( su de Luvula e su de Tinicole); at àpidu su de duos postos in Tinicole e su de tres in Otieri e duos reconnoschimentos in Berchidda. Isse sa limba l'espressat in rimas, la faghet intèndere colende in sas venas... E tando ite nàrrere galu? Chi su sardu lu podes pigare e furriare comentes cheres, faeddare in milli maneras, iscrìere comente pensas e non comente depet èssere, semper a in cue torramus: sa limba de sos giàjos est sa sienda prus manna chi su coro de sos Sardos at e sa prenda chi ogni die nos ammentat chi semus meda de prus de su chi sos istràngios pensant: semus conca, sentidu e identidade.

S'operadora
Immacolata Salis

venerdì 4 gennaio 2019

Prendas in sardu in s'Archìviu


Una pregadoria a Nostra Segnora pro su printzìpiu de s'annu.

Meda sunt sas siendas documentales chi si imbenint in s'Archìviu de Istadu de Nùgoro: oe bos cherimus contare de una prenda chi est remunida in sos protocollos de su notàriu Soru. Semus faeddende de una carta isorta iscrita in su 1745 inue in un'oru de su pabilu (verso) s'agatat una pregadoria iscrita in limba sarda, dedicada a Nostra Segnora. Sa pessone chi l'at fata si bortat a sa Vìrgine, cr͓amànde·la Reina de sos ànghelos, Mama de gràtzia, Funtana de misericòrdia e Refùgiu de sos disamparados, ùnicu consolu de sa gente chi in Issa si confidat. S'oratzione est mutida "oferimentu" (oferessimentu) ca oferret a sa Vìrgine unas cantas pregadorias: 5 Babbos nostros e 5 Aves marias pro sas 5 piagas de Gesùs, e pro sos dolores de Maria, 10 Aves marias pro sas 10 virtudes evangèlicas de Nostra Segnora. Non connoschimus su proite custa pregadoria, gai intima e privada, siat istada posta in forma iscrita, forsis pro ammentare sas paràulas de s'oratzione, galana e rica de metàforas.

Oferim(en)tu
O Reyna de sos Angelos Maria mama de gracia, / funtana de misericordia Refugiu de sos desem/parados, unicu consolu et amparu, de cuddos qui in / bois confidan. Nois sateros [sic] cun coro contrictu / et humiliadu bos oferimus custos quimbe Pater / noster, et quimbe Ave Marias, in memoria de / cuddas quimbe piagas, de su Salvadore nostru et / figiu vostru, et quimbe principales dolores / vostros: et sas ateras degue Ave Marias pro cuddas / degue exelenti(ssi)mas virtudes, in sas cales bos exercisestis in custu mundu et valle de lagrimas / bos suplicamus soberana Señora nos alcancedes / de su benedictu figiu vostru sos fructos de sa pasi/one sua, et su exerciciu de cusas virtudes vostras / proquisende in sa imitatione de issos fideles / compaños, in sa terra bos merescamus gosare / in sos eternos descansos de sa gloria. Amen.

Una curiosidade de importu est chi a s'ateru chirru de su matessi pabilu (recto) agatamus sas "Règulas pro connòschere a cale ora pigat su sole e cantas oras tenet su die e sa note", iscritas in limba castilliana. Sa presèntzia -a su matessi tempus- de custa ispètzie de calendàriu cun una pregadoria a Nostra Segnora si podet forsis ispiegare cun sa prima festa mariana de s'annu, chi tzelebrat a Maria comente sa Santìssima Mama de Deus (Theotókos, in limba greca) in sa prima die de ghennàrgiu, festada a s'otava de Pasca Nadale, oto dies a poi de sa Nàschida de Gesùs.
In antis s'òmine faghiat istùdios pro mesurare su tempus: preideros, astrònomos, òmines de cultura abaidaiant su chelu, sas istellas, s'alternàntzia intra sa die e sa note e su tziclu de sas istagones; nde faghiant dae poi tàulas e tabellas pro cumprèndere su colare de su tempus e pro pònnere e assentare sos eventos umanos. Oe sos modos antigos de mesurare su tempus benint istudiados dae sa Cronologia e dae sa Cronografia, iscièntzias ausiliàrias de s'istòria.
E puru chie at iscritu s'antigu calendàriu arribbadu in s'Archìviu de Istadu ischiat mesurare su tempus e sos modos de su colare de sas dies, annotende mese pro mese in sa prima colunna s'ora de s'arvèschida, in sa segunda s'ora de s'intrada de su sole, in sa tertza sas oras de sa die e in s'ultima sas oras de sa note (antigamente pro die si intendiat su tempus in ue su sole fiat in s'orizonte, est a nàrrere sas oras de lughe).
Est pretzisu ammentare chi sa presèntzia de calendàrios e lunàrios (custos ùltimos signant sas fases de sa luna) at acumpagnadu semper sa vida fitiana de sa zente, siat de chie biviat in tzitade, siat de chie traballaiat in sa campagna. In sos annos passados si podiant galu bìdere massàjos e pastores chi in custu tempus de su comintzu de s'annu comporaiant su "Tzaravàgliu" e su "Barbanera", antigos calendàrios imprentados, inue si b'agataiant sa partitzione de sas chidas, de sos meses, de sas lunas, ma fintzas contos, cunsìgios pro su laore e pro sa salude, dìcios; custos calendàrios non lassaiant mai nen sa bertula, nen sa busciaca e nemmancu sa pinneta, sighinde die pro die sas fainas de sos giajos nostros.
(AS-NU, Atti notarili, Originali, notaio Soru)

venerdì 28 dicembre 2018

Ammentos ismentigados



Sa Befana Fascista.


Sa paràula Epifania benit dae su grecu e cheret nàrrere a si manifestare, a si làdere, a si fàghere connòschere. E forsis, tzuchende dae custu significu, si podet de seguru cumprèndere pro ite carchi borta sa pessone aconcat agatende·li un'àteru modu de nàrrere, comente donare visibilidade a carchi cosa. Bos ais a preguntare ite b'intrat custu annotu cun sa festa prus isetada dae sos pitzinneddos e pitzinneddas: pro more de sa veridade nudda, ma cando ses intro de un'Archìviu de Istadu non si bi finit mai de chircare; acò, chirchende-chirchende, nch' amus agatadu documentos e telegrammas, chi andant dae su 1928 a su 1943, chi faeddant de sa befana chi beniat festada tando. Benit cramada Befana Fascista e, faghende pròpiu una chirca pretzisa, nch'est bessidu a pìgiu chi est istada bogada a campu comente festa natzionale (duncas sa Sardinna puru la faghiat e a mannu!e pro custu nde semus alleghende) dae su giornalista Arturo Turati pro fàghere a connòschere e pro donare visibilidade a beru in totu su territòriu a sos Fàscios de sas fèminas e a s'Òpera Natzionale. Pro custu eventu sas Federatziones natzionales de su Partidu fascista depiant apretare butegheris, industriales e agricultores a donare dinare e giocos in ocasione de sa festa pro los pòdere donare a sos piseddos e sas piseddas chi nd'aiant bisòngiu. E in sos pabilos chi amus cunsultadu est de importu mannu siat a bìdere cantos francos beniant datos pro sa manifestatzione, siat comente totus si moiant pro andare a los pedire. Totu beniat a pustis verbalizadu: sos nùmenes de sos intregadores e su tantu chi ognunu aiat donadu e, a pustis, su verbale beniat imbiadu, in antis de fàghere sa festa, a su Prefetu de sa Provìntzia. B'at una lìtera iscrita a manu dae sa segretària de sa setzione de Macumere, imbiada a su Cabu pròpiu de sa Provìntzia e chi comintzat narende: “Si podet tzocare a sa ghenna de su Cabu de sa Provìntzia pro pòdere fàghere su chi at cumandadu su Duce?” Issa etotu si dat sa resposta “Eja chi potzo”. Custu pro nàrrere chi de seguru finas sas festas religiosas beniant fatas suta de cumandu, forsis ca fintzas cussas fiant bidas comente ocasione de propaganda polìtica. Bellegai, una befana non bi bastaiat pro dare su cuntentu a totu. E tando, comente si podet lèghere in su follu de “Nuoro Littoria” de s'11 de ghennàrgiu de su 1943, si nd'aiant imbentadu bator: una pro sa Gioventude Italiana de su Litòriu, una pro sos sordados e sa Diretzione de s'Artillieria, una pro sa S.I.T.A e una pro sos fìgios de sos chi triballaiant in sas industrias istatales. E a ogni Befana beniat fata una festa cun sa tzerimònia ufitziale e cun totu sas pessones de importu mannu. Pro su chi pertocat sa Befana de su sordadu sos donos fiant: dinare, ispetàculos in su tzìnema, sigaretas, binu, follos e bustas, divertimentos e giogos cun sas botzas pro s'ispassiare a dae intro de s'assòtziu chi organizaiat sas atividades de chie aiat finidu de traballare. Àteru impignu pro sa die de su sordadu fiat cumpridu dae sas autoridades de sa Provìntzia chi andaiant a bisitare a sos ospedales sos militares feridos o chi si fiant curende carchi maladia.
AS-NU Prefettura -Gab. Cat. XXII b. 290 fasc. 3

S'operadora
Immacolata Salis

Nuoro. Ospedale Sanatoriale Distribuzioni-doni ai militari ricoverati, 4 Befana del Soldato 1943






Nuoro Ospedale Sanatoriale. Distribuzione doni ai militari ricoverati, 4 Befana del Soldato, 1943

Nuoro. Ospedale S. Francesco. Distribuzione doni ai militari ricoverati, 4 Befana del Soldato, 1943






Nuoro. Caserma Mitraglieri. Distribuzione vino, 4 Befana del Soldato, 1943.




Nuoro. Inaugurazione campo bocce per militari, 4 Befana del Soldato, 1943




Una lìtera dae sos Tres Res: tra istòria e paristòria


      Un'iscuta, iseta e… Bi·la·bi sa Befana!



Chie no at mai intesu faeddare de cussa tziedda betza, lègia e auncrinada, chi su note arbeschende a su 6 de ghennàrgiu pigat un'iscòbulu e si ponet a bolare e si faghet su giru de totu sas domos pro nche lassare durches e mandarinos a sos pitzinneddos chi ant fatu a bonos a beru e carbone pro cussos chi anchi ant fatu a malos? Totus l'amus connota pro more de sos contos de sos giàjos e giàjas chi si consolaiant a nde chistionare ca bi resessiant, mancari pro pacu, a nos mantènnere,criaduras abistas coment fiamus, firmos e sètzidos. E carchi bia, pro nos fàghere a tìmere, mescamente si fiamus ispipillos meda, nos contaiant puru chi sa tziedda istaiat colada a nos nche pigare pro nos bèndere a tziorcu. Ma forsis, non totus ischint chi sa festa de sa Befana, o Pasca Nuntza,(comente s'agatat iscritu in sa Carta de Logu) o Pasca de sos Tres Res, est astrintamente ligada a una paristòria antiga antiga chi bidet sa Befana comente una protagonista manna a beru de sa festa religiosa de sa Pasca de s'Annùntziu. Si contat, difatis chi su note chi sos Tres Res si sunt postos in caminu pro nche lòmpere a Betlemme, si sunt pèrdidos e tando, pro nche torrare a s'àndala giusta, si sunt firmados in dae in antis de una domedda e ant domandadu inditos subra sa carrera de sìghire. A dae intro de sa domedda bi fiat sa Befana chi cando at bidu sos tres bestidos bene bene chi fiant andende a chircare su Bambinu pro lu donare, lis at fatu bìdere a sa lestra su caminu. Pro li torrare gràtzias sos Tres Res, tando, l'ant cumbidada a andare cun issoso, ma sa tziedda depiat finire sas fainas de domo e lis at torradu su chi nono. Ma cando Merzeoro, Baldassarru e Gasparru nche fiant a largu meda, sa fèmina, s'est pentida de non los àere acumpangiados. Tando, s'est mòida a sa sola a los chircare, però non bi los at addòbiados in logu. Tando, custa fèmina at comintzadu a tzocare a ogni domo, lassende unu donu a ogni pitzinneddu chi abbòjaiat, cun s'ispera de nche los agatare a cuddos e de sighire su caminu umpare a issoso pro andare a benerare su Bambinu. Dae cuss'ora, sa tziedda, ogni annu, si ponet a caddu de s'iscòpulu, e andat a giru, dae domo in domo, a chircare a Zesus, e in cussa iscuta, in onni fòghile, lassat carchi durche, pagos mandarinos, nughe e castàngia.
Sos contos bellos sunt semper e dae sos ammentos, como, si tzucat pro chircare documentos e pabilos chi de custa die nòdida carchi cosa de importu mannu nos podant contare. E tando, chirchende e isseperende in sa documentatzione de s'Archìviu, nche lompimus a unas cantas tzirculares chi su Ministeru de s'Internu, tra su 1958 e su 1964, at imbiadu a sas Istatziones de sos Carabineris pro s'organizatzione e sa cunsinna de sos donos de sa Befana a sos òrfanos de sos carabineris e militares chi fiant mortos in servìtziu. E in custos pabilos si leghent sas paràulas pretzisas siat de su chi bi depiat èssere in dae intro de s'imbòligu de cunsinnare (carchi giogu, unu pagu de durches, bestimenta) siat comente depiant èssere partzidos custos donos; est a nàrrare cunforme a s'edade (dae 1 a 18 annos) e cunforme a èssere piseddu o pisedda. A s'imbòligu beniat annantu finas un assegnu de 10 mìgia francos pro onni fìgiu abarradu sena babbu. Sa cunsinna de sos donos depiat èssere fata non prus tardu de su 6 de ghennàrgiu in ogni cabu-de-logu de Provìntzia, o finas in s'Istatzione de Carabineris de sa bidda de sos impitadores, si custa nche fiat indedda, e a dae intro de un'abbòju ufitziale chi serbiat a ammentare sos mortos.
AS-NU, Prefettura, Gabinetto, cat. XXII, b. 291, fasc. 3
S'operadora
Immacolata Salis

venerdì 21 dicembre 2018

Istòria de Sardigna e de limba



Frontespìtziu de s'editzione de Besta de su Liber Iudicum Turritanorum (Palermo, 1906) 



Medas sunt sos libros chi nos colant in manos in s'Archìviu de Istadu de Nùgoro, e, tocat de bi andare semper pro iscobèrrere iscutas de s'istòria nostra chi mai nos ant contadu e, forsis, mai amus pensadu mancu de istudiare. Pròpiu in su Fundu Pinna de s'Archìviu, nche nd'amus agatadu unu de custos libricheddos, intituladu Liber Iudicum Turritanorum con altri documenti logudoresi, chi est istadu iscritu dae Enrico Besta e publicadu dae sa tipografia The New York de Palermo in su 1906. Comente Besta matessi iscriet in sa prefatzione, su libritu est una cronaca, curtza eja, ma de gabbale, de su doighèsimu sèculu chi faeddat de sos Giughes de Turres, de sa famìlia issoro e de sos eventos polìticos chi ant bidu sos erederesis pigare a su tronu turritanu dae su 1065 a su 1259, annu de sa morte de Adelàsia, muzere de Enzo de Hohenstaufen fìgiu de s'imperadore Federico II.
Pro nd'iscrìere custa cranoca, su Besta a leadu documentos e pabilos dae s'Archìviu de Istadu de Torinu, in ue est collida puru sa còpia de su manuscritu de su Liber de su XVII sèculu, de sa cale non s'ischit però chie l'apat cumprida; forsis, comente inditat Besta etotu, fiat unu prade. S'imporàntzia de custu libritu est dada, de seguru, siat dae sa variante de sardu chi est istada impreada pro l'iscrìere, su logudoresu, a sa cale s'azunghent unas cantas paràulas in castillianu, siat dae sa costrutzione noa de sos arrampos sardos medioevales e dae su chi pertocat una trata psicològica de unas cantas pessones de importu mannu chi ant fatu manna sa Sardigna in cussu perìodu istòricu, comente su giughe Gonàriu II de Lacon-Gunale chi at cumandadu dae su 1124-27 e chi at fatu una gherra manna manna pro bochìere sos nemigos e sos ribales de Putumajore. In su 1154 si nch'est andadu a Clairvaux in ue est mortu e in ue galu est beneradu comente Biadu.
Leadu dae su Fundu Pinna, Miscellanea A 41-62

S'operadora Immacolata Salis