Ghias turìsticas: libros pro biagiare

Nùgoro in sa ghia turìstica de Pedru Ghiani Moi…

Làmpadas: tempus de istiu, tempus de vacàntzia, tempus de biagiadores chi como a s’ispissu impreant sos telèfonos tzellulares cun mapas e cun aplicatziones, chi faedant de sos logos chi si cherent bisitare, giassos web prenos de datos e informatziones. Ma fintzas a pagu tempus faghet, fiat una cosa normale su de àere una ghia de pabiru de lèghere, annotare, istudiare, mèdiu ùtile pro cunfruntare istradas e camineras. In sa biblioteca de s’Archìviu de Istadu de Nùgoro podimus imbènnere unas cantas de custas ghias, comente una iscrita dae Pietro Ghiani Moi, intitulada “Sardegna d’oggi” (editore La Poliedrica, 1955). Custa ghia at àpidu unas cantas imprentas, a su puntu chi nde podimus imbènnere editziones fintzas in sos annos Sessanta de su Noighentos. S’autore nos narat a bellu de totu sas meravillas chi si podent connòschere in Nùgoro e in sa Provìntzia sua: in cussos annos pro arrivare in tzitade bi cheriant, dae Olbia, a su mancu tres oras mentras dae Casteddu si nde poniant 4 de oras. Sa tzitade in sos annos fiat creschende: 22 mìgia pessones (dae su tzensimentu fatu in s’annu 1961), novos isvilupos urbanìsticos (domos e palatos fraigados a nou fiant creschende in sa zona chi dae su “Quadrivio” nche andaiat a “Istiritta”), albergos, ufìtzios e sa noa istatzione de sos trenos. Ma sa parte prus caraterìstica, segundu su chi narat Ghiani Moi, fiat sa zona posta intre sa Catedrale de Santa Maria e sa costa de Santu Nofre: bellos viales froridos, cun arbores, panoramas meravilliosos cun sa badde de Ulìana a s’ala de su Monte Ortobene faghiant de custa zona una de sas prendas de sa tzitade. Sa ghia narat puru chi, dae in cue a pagu tempus, deviat abèrrere su Museu nou de su costùmene chi deviat testimonzare s’istòria de sas traditziones sardas pro su tempus benidore. Una bìsìta andat puru fata in s’antigu bighinadu de Santu Pedru in ue sunt bìvidos sos mannos de sa literadura e de sa cultura isolana: Gràtzia Deledda, Bustianu Satta, Frantziscu Ciusa. Dae poi benit cussigiada sa bìsita a s’Ortobene (Su “Monte” pro sos nugoresos), cun s’istatua de su Redentore e s’albergo nou de s’ESIT, (Ente sardu pro sas indùstrias turìsticas) chi, abertu in cussos tempos, at a èssere tancadu in sos annos Setanta. Sa ghia ammentat totu sas biddas e sos chìrrios chi si podent bìdere dae Nùgoro: dae sas terras de sa Planàrgia a sas tzitadinas de Cuglìeri e de Bosa, colende pro Macumere e pro sas biddas de su Màrghine, falende·nche poi in sas Barbàgias o in sas terras de s’Ogliastra. Abbaidamus oe custu libru comente unu frutu de s’època in ue est bistadu iscritu, nàschidu dae sa gana e sa netzessidade de abbèrrere sa Sardigna a currentes noas de biagiadores, chi, a pagu a pagu, iscoberiant cust’ìsola forsis tropu pagu connota.

Su Monte Ortobene no est solu unu Monte sacru, ne unu monte nòdidu solu pro sas virtudes de sos poetas e de sos iscritores, ma est finas unu parcu naturale in ue s’òmine est intradu sena lu ofèndere, pro nde fàghere finas unu logu de ispàssiu e de bìsitas. Dae tempus in medas ant fraigadu sas domos issoro in pitzu a sas arturas de su buscu birde.

 Il Monte Ortobene non è però solo un Monte Sacro, né un monte celebre per virtù di poeti o di scrittori, ma anche un grande parco naturale ove l’uomo si è inserito, senza profanarlo, per farne anche un luogo di amene gite e di deliziosa villeggiatura. Già da tempo numerosi vi hanno impiantato le loro numerose villette che punteggiano le alture del verde bosco…

Sa costa de Santu Nofre (P. Ghiani Moi, Sardegna d'oggi, Roma, 1961 - Biblioteca As-Nu)

 

Sa crèsia de "Sa Soltidine" (P. Ghiani Moi, Sardegna d'oggi, Roma, 1961 - Biblioteca As-Nu)

 

 

Bida de sa tzitade (P. Ghiani Moi, Sardegna d'oggi, Roma, 1961 - Biblioteca As-Nu)

 

 

 

Cun sos ogros de fora...

Nùgoro bidu dae David Herbert Lawrence

Est bistada sa gana de connòschere a nche fàghere mòvere David Herbert Lawrence, iscritore inglesu nàschidu in su 1885, chi in su mese de ghennàrgiu 1921, paris cun sa mugere Frieda, at leadu sa detzisione de bìdere s'isula nostra. Sos contos de custa pelea sunt istados iscritos in su libru Sea and Sardinia (Mare e Sardigna), imprentadu dae s'editore Thomas Seltzer in New York in su 1921. In sa biblioteca de s'Archìviu de Istadu de Nùgoro podimus léghere una editzione in limba originale (imprentada in Londra dae W. Heinemann in s'annu 1952) e una tradutzione fata dae s'istudiosa Tiziana Serra, imprentada dae sa Ilisso de Nùgoro in s'annu 2000.

Lawrence cun sa mugiere bistaiat giai dae paritzos mese in Fontana Vecchia, unu burgu a prope de Taormina, in Sitzìlia, inue aiant una domo. Bènnere in Sardigna fiat unu disìgiu e una curiosidade manna, ca fiat un'Isula pagu connota dae sos biagiadores, chi a s'ispissu fiant comintzende pròpriu in cussos primos annos de su Noighentos a iscobèrrere sos giassos pagu nòdidos de sa terra nostra. Lawrence arrivat cun d'una nave dae Palermo a Casteddu. Bisitat sa capitale sarda e a pustis lu agatamus sètzidu in trenu peri sas Barbagias e su Mandrolisai. Sos duos furisteris arrivant a Mandas, pustis a Sorgono. E in fines sunt a Nùgoro. Sunt sas bàttor de su sero: leant pasu in s'albergo “La Stella d'Italia”, inue una de sa padrona est totu intenta a prantzare sa roba. Dae s'aposentu issoro bident una carrera istrinta inue si intendet una banda musicale e tanta gente beètida a màscara, mescamente fèminas. Piatzas, gùturos, bighinados parent pintados dae su pingellu de custu iscritore. Sa bellesa de sa natura est contada cun arte: sos montes e sos pianos parent fotografados a s'intirighinada de una die de ierru. Sa die a pustis, unu lunis, sa tzitade paret chi si nche siat ischidende, e dae sas butegas nieddas nde bessint pannos e bestires, si bidet sa gente chi còmporat, chi ànimat custu Comune. In lestresa, a poi chi còmporant unu pagu de pane, Lawrence e Frida sunt subra su postale pro nche andare a Terranoa (Olbia).

Sa bìsita in terra sarda at a agabare carchi die a pustis: contos, notas, iscritos, comente amus bidu, nos torrant sa figura de una terra galu isconnota, povera, ma cun carchi valore nou: netzessidade de cambiamentu politicu (in Mandas un'òmine ammentat chi bi diat chèrrere prus sotzialismu!), cussèntzia de sa propria cunditzione e dignidade de sardos, mescamente a poi de sas peleas de sa gherra europea.

Sa coberta de s'editzione Heinemann de s'annu 1952 (Biblioteca AS-NU)

Augùrios nòdidos

Dae sos Operadores de s'Isportellu Linguìsticu

Augùrios a totus

de una serena  Pasca de Resurretzione

Cunvegnu de Istùdiu

                                  Abbòju in s'Archìviu 

                            

                                     Chenàbura 26 de Abrile 

                                 a sas 10 e mesa de mangianu

                        

Il convegno di studi, organizzato dallo Sportello linguistico operante presso l’Archivio di Stato di Nuoro, è incentrato sulla figura di Giovanni Maria Angioy (1751-1808), giudice della Reale Udienza di Sardegna e figura cardine nel cosiddetto triennio rivoluzionario sardo (1793-1796), periodo storico caratterizzato da notevoli fermenti soprattutto tra i ceti rurali, angariati da un feudalesimo opprimente. Gli argomenti trattati verteranno sulle dinamiche storiche, istituzionali e sociali proprie dell’epoca, con uno speciale focus sulla vita quotidiana nelle ville della Barbagia, rilevata dalle importanti fonti notarili custodite nell’Archivio.

In s’Isre si faeddat in sardu.

Museos e limba: patrimòniu de su benidore

Sas limbas sunt carchi cosa de prus de unu trastu de comunicatzione. Sunt meda de prus de unu frùstiu de paràulas e de règulas. Sunt in antis a totu patrimònios de cultura. Finas si tzucamus dae sos sìngulos foeddos, chi cun sos sonos e s’etimologia issoro chi nos contant sas uniones lògicas e nos ghiant sos pensos. podimus nàrrere chi sas limbas sunt fainas sotziales, de comunidade.

Sunt sistemas, ispipillos finas chi benit impreados, de abbòjos mentales e ligàmenes sotziales, chi s’espressant gràtzias a su traballu meticulosu de chentinàja de generatziones chi cun su colare de su tempus ant mudadu, impreandeˑlas, custas limbas. Unu traballu sighidu galu oe, a su cale sos giòvanos de como sunt cramados pro chi bèngiat mandadu a dae in antis.

Acò pro ite cando si chistionat de limbas tocat de allegare finas de traballu culturale colletivu, ca sas limbas sunt unu laboratòriu mannu a beru de imbentos e de identidade. Est sa limba chi faeddamus chi narat chie semus; est sa limba chi, de nois, narat chi semus sardos e nos contraddistinghet dae sos frantzesos, dae sos tedescos e dae sos italianos de su Continente puru.

Est pro custu balore de importu mannu, tando, chi tocat de abaidare a sas limbas comente fainas culturales e sotziales de sas comunidades.

Bisòngiat tando pensare chi s’importàntzia de mantènnere bias sas limbas est ligada a sa manera sòtziu-culturale de intrare e de manigiare sas limbas etotu, chi siant variantes o limbas de minoria o puru limbas ufitziales. E su Isre, Istitutu superiore regionale etnogràficu de sa Sardigna, l’ischit bene. Pro custu e gràtzias a sa lege regionale n. 22/2018 chi domìniga 7 de abrile, die in sa cale sos museos sunt abertos pro totus a indonu, s’at a pòdere sighire finas una bìsita ghiada in limba sarda. Dae sas 10 e mesa de mangianu, duas ghias, cumpetentes in limba sarda, una pro su Museu de su Costumene e s’àtera pro su Museu Deleddianu, ant a acumpangiare sos impitadores pro duas oras intreas. Su 7 de Abrile, tando, comente narat su Presidente de s’Istitutu, Giuseppe Matteo Pirisi, at a èssere s’ocasione de impreare su sardu ebbia comente mèdiu comunicativu cuncretu e pro mustrare s’impinnu chi s’Isre bi ponet a tutelare sa limba nostra, patrimòniu linguìsticu de totus.. Non manchedas!

Immacolata Salis

Artìculu

Su libru de Enrico Piras presentadu in s'Archìviu de Istadu de Nùgoro.

Chenàbura 22 de martzu est istada fata, in s'Archìviu de Istadu, sa presentada de su libru de Enrico Piras, su “Vocabulario Olzaese Italiano e Italiano Olzaese”. S'istùdiu, imprentadu dae s'editore de Tàtari Edes, est una sienda pretziosa de sa sabidòria de sa Limba sarda. Podes lèghere s'artìculu de Giangavinu Murgia in su giassu web de LaBargagia.net incarchede inoghe.

Boghes silenas

Fèminas de pabilu.

M’agradat a pensare chi a istare in un’ìsula potzat dare a sas fèminas sa fortza pro gherrare: gherrare pro nche essire dae s’istare firma, dae s’intèndere sola finas si a fùrriu b’est sa gente a isticu. Sas fèminas sardas forsis depent torrare gràtzias a custa cunditzione chi, a l’abaidare gasi currende, paret de isserru, ma intames, est custa forma de isolamentu chi las mudat in pessones prenas de curiosidade, sunt testorrudas cando cherent, sunt cumbatentes, si ponent a cara de sas isauras de sa bida e faghent a manera de las afrontare essendeˑnde dae custas prus fortes. E puru, sa fèmina sarda s’est dèpida fraigare, a sa muda e sena bogare pìulu, un’àndala de sighire, e l’est costadu meda a la fàghere, pro ite chie pensat chi su matriarcadu in Sardigna at imperadu, at, a parre meu, isballiadu, dende unu balore prus artu de su chi fiat a sas fainas chi ogni fèmina depiat fàghere etotu pro more de sos fìgios, mescamente cando sos maridos nche fiant in fora traballende o, in perìodu de gherra, los aiant torrados a cramare a su fronte.

In Sardigna prus de àteros logos, su chi est male a mòrrere est su pensu chi est s’òmine chi depet chìnghere sos pantalones; sas fèminas, imbetzes, chi siant mugeres, fìgias, o mamas, depent abbassare conca, istare a sa muda, fàghere faina e fàghere fìgios. Oe comente a eris, custu est craru che su sole. Règulas, sunt pròpriu custas chi sas fèminas depent respetare: règulas fatas dae sos òmines. Benint pesadas dae minoreddas a cussa manu, chi non semper, però, cumbint cun su modu de èssere e de pensare issoro. Chie no at mai intesu narende dae carchi tzia betza sa frase: “Sa fèmina bona nche la bogant dae suta de su letu”? Comente? Tando una est bona e de sanos printzìpios solu si est isserrada in domo sua, est massaja e ponet mente a su babbu e a sa mama?. E non pargiat brulla, galu oe leat caminu custa isera! Si nos abaidamus in tundu, inue sas fèminas ant unu postu de onore in cunfrontu de sos òmines? In neddue. E Gràtzia Deledda, pro nde numenare una nòdida, l’ischiat bene. Issa non fiat comente sas àteras pitzinneddas. A issa li piaghiat a lèghere, a iscriere, cando imbetzes depiat pigare manu a cosire, a recramare, a fàghere faina. Gràtzia at dèpidu gherrare pro pònnere in atu su chi disigiaiat e cando at lòmpidu sos bintunu annos si nch’est andada dae Nùgoro, est tzucada a Roma in ue pensaiat chi sa bida podiat èssere diferente pro una giòvana prena de dillìriu. Beru est, chi a su nessi issa fiat pronta a parare fronte a sa sotziedade noa in ue si nche fiat cravada, chi fiat su matessi in manos a sos òmines. Issa chi mai at ismentigadu sa terra sarda, mai at finidu de allegare de sa fèmina sarda. Difatis, totu sos iscritos suos sunt prenos de magines de fèminas chi sunt fatas pro si cojuare, pro fàghere fìgios, pro cumprire cussu tziclu de vida chi in antis aiant sighidu sas mamas e in antis galu sas mannais. Ubbidièntzia a sos còdighes: a custu diant parre sutamissas custas fèminas deleddianas. Ma gasi no est. Sas protagonistas chi nos mustrat sunt càrrigas de pensos e de sentidos chi nudda b’ant ite bìdere cun sos giassos in ue sunt nàschidas e pàschidas. E tando, pro mègius espressare s’abolotu issoro, custas giòvanas si perdent in su pecu, in s’anneu e, finas si a pustis chircant s’iscontadura, mustrant a su mundu su poderiu de pòdere detzìdere de sa vida issoro.

Finas Dona Vissenta de Sarbadore Satta est unu veru emblema. Mancari chi su maridu, unu tzertu Sanna Carbone, notàiu de Nùgoro, sighiat a li nàrrare chi su mundu fiat mannu pro collire gente chi non serbiat prus a nudda, issa, cun su mudimine suo, isserada in sa coghina de domo sua, bidiat colare su tempus, isetende, cun passèntzia, s’iscuta pro li torrare a su maridu sas pagas bonas. Issa, chi sarda poi mancu fiat, una borta cojuada, s’est dèpida adatare a s’àghera nugoresa: su maridu l’aiat fatu fàghere sa famìlia, aiat leadu in manu sos benes suos e nde aiat fatu totu su chi aiat chèrfidu, sena mai li preguntare nudda a issa. Como sos fìgios nche fiant crèschidos e issa, abaidendeˑlos, fiat in paghe e si podiat permìtere de non leare prus in cunsideru sas paràulas chi essiant dae sa buca de su mere de domo. A Dona Vissenta, a sa fine sa vida l’at pagada, ca su tempus de b’èssere in su mundu ca b’aiat logu fiat bènnidu finas pro Don Sanna Carbone. Ma si issa aiat imparadu a istare a sa sola, muda e a conca abbassada, pro isse fiat lòmpidu su tempus de su giudìtziu. Solu, sena prus manu de cumandare, mudu e isseradu che angione.

A bias nos agradat a pensare chi de custa rebellione feminina de faeddent sos contos leteràrios ebbia. Imbetzes, e sos pabilos chi sunt in s’Archìviu de Nùguro lu mustrant a craru, fèminas chi si sunt dèpidas arrangiare pro campare in dae intro de usàntzias tropu serradas, chi imponiant règulas tropu tèteras pro èssere sighidas sena pòdere mai aberrere buca, bi nd’at medas e non pagas. Ite non fiat disposta a fàghere una mama, pro sarbare s’onore de una fìgia, tropu minore pro arreare ràida e tropu manna pro no ischire chi pro una baghiana, partòrgia frisca, fiat s’iscusa pro no agatare maridu e pro èssere posta in buca de totu sa bidda? Cale si siat cosa! Finas a si nche cumbìnchere chi sa fìgia ràida no fiat, a cuare sa noa a su maridu e a s’ereu e a pustis chi sa creadura fiat nàschida a che l’istitare deretu e a la dare a calicunu o, peus, a la bochiere. Pro ite non b’est su bisòngiu de nos lu dimandare: tocaiat de sarbare sa fama de sa fìgia.

Una cosa ebbia chèrgio solu ammentare: fèminas, intendideˑbos semper fèminas, de pensu, de coro, de ànimu. Gherrade e sighide a gherrare, eja, pro more sa famìlia, eja pro more de s’amore, ma gherrade mescamente pro more bostru etotu.

Immacolata Salis